Salveaza timp, bani si energie renuntand la inhumare in favoarea incinerarii

Controversatele discutii in ceea ce priveste practica inhumarii sau incinerarea persoanelor decedate in tara noastra se pare ca sunt inca de actualitate.

Netinand cont de dorintele unora, dupa moarte rudele acestuia considera ca este crestineste sa fie ingropat cu un sobor de preoti si cu toti pasii care implica o inmormantare ca la carte.

Probabil inca nu multa lume cunoaste tehnica incinerarii si ce presupune aceasta.

La drept vorbind nu este ceva nou, dar preferam sa pastram traditia doar de la anumite secvente istorice ale poporul uitand originile noastre si preferand sa ramanem adeptii unor practici impuse de biserica si preluate din generatie in generatie de-a lungul timpului.

Intoarcerea la origini presupune intelegerea credintelor spirituale ale stramosilor nostri care se pare ca erau mult mai intelepti in ceea ce priveste spiritualitatea si stilul practic de viata.

O inmormantare a zilelor noastre presupune multe drumuri, multa oboseala si un haos de nedescris in cele 3 zile, de la moartea cuiva pana la inhumarea acestuia.

Un deces in familie este o cheltuiala si un stress de nedescris, pentru ca fiecare doreste sa faca tot ce ii sta in putinta pentru a fi la inaltime. Noroc cu rude mai in varsta in viata pentru ca altfel nu stiu cum s-ar descurca unii tineri total lipsiti de cunostinte in cauza si care trebuie sa faca fata unui intreg sir de activitati si etape in ceea ce priveste organizarea inmormantarii.

Din pacate inca exista scepticii care nu stiu ce presupune incinerarea si in viziunea lor acest lucru contravine normelor bisericesti. Nimic mai gresit, cu toate ca biserica refuza acest lucru.

Stabilit prin lege, actul incinerarii este egal actului inhumarii si nu se incalaca cadrul legal in niciun sens.

Considerata cea mai umana practica, inhumarea se pare ca inca ocupa procentul majoritar in tara noastra.

Din pacate, biserica nu considera inhumarea egala incinerarii datorita modului in care acestea doua au loc.

Biserica considera decizia uni persoane de a fi incinerata ca fiind gresita si in opozitie cu cele crestine. Desi in Biblie nu se face referire nicaieri la modalitatile de care se poate dispune, modeul adoptat se pare ca este cel al ingroparii lui IIsus Hristos, dovada pe care se merge in aceasta directie.

Desi biserica catolica a anulat interdictia privind incinerarea se pare ca totusi aceasta nu a primit drepturi egale cu inhumarea.

Romanii inca privesc cu reticenta incinerarea desi se pare ca timpul, costurile si oboseala sunt incomparabil reduse cu inhumarea care presupune respectarea unor pasi esentiali, multi, lungi si costisitori.

Prima incinerare in tara noastra a avut loc in anul 1928 si de atunci s-au facut pasi marunti in acest domeniu.

De exemplu, o incinerare umana in Cluj, are loc intr-un crematoriu realizat la standarde internationale si cu personal calificat care are in vedere fiecare pas necesar in buna desfasurare a actiunii.

Populatia detine destul de putin informatii in ceea ce priveste metoda incinerarii iar biserica castiga teren in acest sens.

Paralel de credinte, biserica si alte convingeri, incinerarea nu presupune decat un act social si o necesitate a societatii, care au loc intr-un mediu adecvat si amenajat in acest sens.

Credintele de nestramutat ale romanilor care prefera ritualuri de inmormantare binecunoscute, se schimba foarte greu.

Desi contrar opiniilor preotilor si bisercii, crematiunea reprezinta alternativa igienica si potrivita a inhumarii in conditiile urbanizarii.

Probabil ca generatia tanara este mult mai deschisa la noi forme de supravietuire si acceptare a evolutiei societatii.

Din anul 2016 s-au inregistrat in tara noastra un numar putin mai mare in randul persoanelor care au preferat incinerarea.

Incinerarea costa mai putin, presupune mai putine drumuri si mai putina epuizare din partea celor care se ocupa direct de defunct si bineinteles scuteste de o gramada de amanunte pe care inmormantarea te obliga indirect sa le respecti.

Nimic mai simplu, decat completarea unui document prin care se solicita incinerarea, o autorizatie de incinerare si bineinteles certificatul de deces.

Cenusa umana rezultata in urma incinerarii poate sa meraga tot in pamant, pentru a nu contraveni ideii ca din pamant esti in pamant te vei intoarce.

Acest aspect al incinerarii trupului celui mort, nu contravine posibilitatii mantuirii sufletului ci din contra, putem aprecia focul ca fiind purificator.

Traim intr-o vesnica goana dupa senzational, uitand de cele mai multe ori ca lucruile simple se fac cu sufletul nu cu lux.

Leave a Reply